Zborul gâștelor și lecțiile începuturilor

Simona Mateș

Astăzi, balconul meu s-a transformat într-o fereastră către cer. Un stol de gâște a trecut deasupra mea, cântând puternic, cu o ordine perfectă și cu o siguranță care m-a lăsat fără cuvinte. Zgomotul lor era ca un imn – un amestec de chemare, bucurie și credință.

Le-am privit zburând și am simțit că ele poartă în aripi o înțelepciune pe care, dacă vrem, o putem învăța și noi. Pentru că gâștele nu fac doar o migrație. Ele ne oferă lecții pentru viață.

Lecția bucuriei

În glasul lor am recunoscut bucuria simplă de a fi. Bucuria de a-și urma calea fără îndoială, de a se ridica în aer doar pentru că a venit timpul.

Gâștele nu amână zborul până „vor fi gata”. Ele răspund chemării prezentului. Și în asta stă frumusețea: în încrederea că momentul perfect este acum.

De câte ori ne refuzăm noi bucuria unui început, pentru că așteptăm să fie „condițiile ideale”?

De câte ori uităm că bucuria nu vine la destinație, ci chiar din zbor?

Adevărata libertate este să răspunzi chemării tale cu bucurie, chiar dacă nu știi exact unde vei ajunge.

Lecția disciplinei și a responsabilității

Zborul gâștelor este disciplinat. Ele urmează o formație care le protejează și le susține. Nu pentru că sunt constrânse, ci pentru că știu că doar așa pot ajunge împreună.

Atunci când una obosește, alta îi ia locul. Când una rămâne în urmă, stolul încetinește și o așteaptă. În disciplina lor există responsabilitate și dăruire.

Aceasta e lecția pe care o putem aduce și în viețile noastre: că disciplina nu e o povară, ci un act de iubire față de visurile noastre și față de cei cu care împărțim drumul.

Câte proiecte nu am abandonat pentru că am confundat disciplina cu rigiditatea? Câte începuturi nu am amânat pentru că nu am văzut în responsabilitate o formă de libertate?

Gâștele ne arată că disciplina și comunitatea sunt aripi gemene. Ele nu limitează, ci eliberează.

Lecția credinței și a curajului

Poate cea mai puternică lecție pe care o aduc gâștele este credința. Ele nu se îndoiesc că vor ajunge. Nu se întreabă dacă resursele sunt suficiente. Pur și simplu zboară, cu curaj și cu încredere că drumul este potrivit.

Nu au nevoie să vadă întreaga hartă. Le este suficient să știe direcția. Și direcția este imprimată în sufletul lor de însăși natura divină.

Așa e și cu noi. De multe ori nu pornim pe drumul visurilor noastre pentru că vrem să vedem capătul înainte de a face primul pas. Uităm că harta ni se dezvăluie în timp ce mergem. Sau, mai bine zis, în timp ce zburăm.

Curajul adevărat nu este absența fricii, ci alegerea de a zbura chiar și atunci când nu vezi încă tot cerul.

Concluzie

Gâștele care au trecut astăzi pe deasupra mea nu mi-au adus doar un cântec, ci un mesaj:

  • Bucură-te de început.
  • Trăiește disciplina ca pe o formă de iubire.
  • Ai credință și curaj în ghidarea divină.

Poate că și pentru tine acest septembrie e un moment de zbor. Poate că e timpul să-ți deschizi aripile și să răspunzi chemării inimii tale.

Și cine știe, poate că povestea ta, așezată între două coperți, va fi cântecul care va inspira pe altcineva să-și ia propriul zbor.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shopping Cart